Relatia cu Dumnezeu

Intr-o discutie pe teme biblice, am fost intrebat de interlocutorul meu cum definesc eu relatia cu Dumnezeu, pentru ca acesta era subiectul, in contextul mantuirii. Mi-am dat atunci seama de necesitatea definirii termenilor in care are loc aceasta relatiei personala cu Dumnezeu.

In lumea crestina evanghelica tema a ajuns sa fie tratata destul de superficial pentru ca se face o distincite destul de ciudata intre relatia cu Dumnezeu si  mantuirea nostra. Se vorbeste despre mantuire separat si despre relatia cu Dumnezeu separat. Insa potrivit Bibliei, acestea doua nu pot fi separate.  Dupa parerea mea, s-a ajuns aici pentru ca doctrina mantuirii s-a simplificat putin cate putin, si s-a format un concept extreme de simplist, usor de realizat si fara prea multe batai de cap.

Ce vreau sa spun: pentru a define astazi un credincios, se descriu cateva criterii exterioare si vizibile care se predica si pe care se pune accent tot mai mult. Iata cateva exemple:

-          un credincios este cineva care citeste si se roaga (un caz mai fericit)

-          un credincios este cineva care frecventeaza biserica

-          un credincios este cineva implicat in lucrarea crestina

-          un credincios este cineva care are un comportament decent

-          un credincios este cineva care este de acord cu practicile si doctrinele bisericii din care face parte

si asa mai departe.

Se observa  deci o tendinta tot mai mare de sistematizare a doctrinelor si practicilor crestine, si o incercare de simplificare a mesajului crestina, in asa fel incat acesta sa ofere niste unelte usor de folosit atat in evanghelizare cat si in ucenicizarea si formarea noilor convertiti. Totul pare ca trebuie sa fie sistematizat si standardizat. Cateva exemple:  rugaciunea pacatosului,  10 lucruri pe care trebuie sa le faca un credincios, primele zile ale unui nou convertit;  4 pasi spre mantuire; jurnalul zilnic de rugaciune; calendar pentru citirea bibliei intr-un an, predica in 3 puncte,  si asa mai departe. Nu vreau sa spun ca acestea nu sunt de folos, insa standardizarea credintei ne face sa credem ca daca implinim anumiti pasi si un set de reguli biblice, am facut ce trebuia ca sa fim mantuiti iar acest lucru are ca efect o constiinta tacuta si bazata pe sentimente. Dispare astfel termenul de relatie si devine mai important sa tin cont de ceea ce cred ca simpt, pentru ca implinirea unor reguli imi da o anumita stare de comfort prin care vocea constiintei mele este pacalita.

Rolul pe care il joaca constiinta in autoinselare si autoconvingere, este subliniat de Pavel in Romani 2:15b, 16: …constiinta lor arata ca acest lucru este adevarat, intrucat gandurile lor fie se scuza, fie se acuza intre ele. Acest lucru se va vedea in ziua in care, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Isus Hristos, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor. (NTR)

In context, pasajul se refera la cei fara Lege si implicit la cei care nu au auzit mesajul crestin si arata modul in care vor fi judecati de Dumnezeu. Cu atat mai mult acest lucru este valabil pentru aceia care au auzit Evanghelia.

In aceste conditii, cum definim relatia cu Dumnezeu si importanta ei?

Voi lasa Cuvantul sa vorbeasca:

Iata cateva din cuvintele Domnului Isus:

Matei 7:21: Nu oricine imi zice “Doamne, Doamne” va intra in Imparatia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatalui meu care este in ceruri. (NTR)

Luca 6:46 – De ce imi ziceti “Doamne, Domane” si nu faceti ce spun Eu? (NTR)

Marcu 7:6-8 – El le-a raspuns:  Ipocritilor!  Bine a profetit Isaia despre voi, asa cum este scris: Poporul acesta ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba insa Mi se inchina ei, dand ca invataturi niste porunci de-ale oamenilor. Voi lasati porunca lui Dumnezeu si tineti traditia oamenilor. (NTR)

– aceasta este definita crestinismului cultural – anumite practici personale, de acasa si din biserici sunt motivate cultural – asta este cultura noastra si a generatiei noastre, se spune – oare?.

Luca 8:18 – Luati seama la felul cum ascultati, caci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua si ceea ce i se pare ca are. (NTR)

Ioan 15:10a – Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea. (NTR)

Observati accentul pus de Domnul Isus pe implinirii Cuvantului si responsabilitatea omului fata de aceasta chestiune.

Cateva din cuvintele apostolilor:

Tit 2:11 – Caci harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat, si ne invata sa renuntam la lipsa de evlavie si la poftele lumesti si sa traim in veacul de acum intr-un mod cumpatat, drept si evlavios.. ”. (NTR)

Filipeni 3:17-19 – Urmati exemplul meu fratilor, si uitati-va cu atentie la cei care traiesc dupa exemplul pe care vi l-am dat. Caci v-am spus deseori si va mai spun si acum ca sunt multi care traiesc ca dusmani ai crucii lui Hristos. Sfarsitul lor va fi distrugerea, dumnezeul lor este pantecele, iar gloria lor sta in rusinea lor; ei se gandesc la lucruri  pamantesti. (NTR)

1 Ioan 2:6 – Cine zice ca ramane in El, este dator sa umble si El cum a umblat Isus. (NTR)

Iacov 2:14, 20 – Fratii mei,  la ce folos daca cineva spune ca are credinta, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinta sa il mantuiasca? (v20) Of, om fara minte, vrei deci sa pricepi ca credinta fara fapte este zadarnica? (NTR)

Dar pana la urma ce inseamna sa crezi, in contextul relatiei cu Dumnezeu?

Atentie! Subliniez din nou cuvintele apostolului Iacov:  credinta fara fapte este zadarnica. Afirm raspicat ca indreptatirea nostra inaintea lui Dumnezeu este doar prin credinta in sangele Domnului Isus, iar acest lucru inseamna sa ne punem increderea doar in lucrarea si persoana lui Hristos pentru mantuire si indreptatire inainte lui Dumnezeu, iar faptele si modul nostru de viata trebuie sa confirme acest lucru. Dar daca ne bazam doar pe a crede, fara sa implinim Cuvantul, aceasta credinta nu ne poate scapa de iad.

Iata mai jos care este de fapt definitia credintei in Isus Hristos, data de apostolul Ioan:

Ioan 1:12 – Insa tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa devina copii ai lui Dumnezeu.

Credinta in Isus inseamna de fapt sa Il primim pe El. Iar aceast primire presupune recunasterea lui ca Dumnezeu si Stapan in viata noastra. Nu se poate separa statutul de Mantuitor a Domnului Isus de cel de Stapan. Cele doua merg impreuna. Contextul pasajului vorbeste despre respingerea lui Isus de catre evrei ca Mesia, adica ca Dumnezeu, Stapan, Domn, Suveran, vrednic sa fie ascultat si caruia i se datoreaza supunere.  De aceea, doar cine Il va primi in felul acesta, va fi numit copilul lui Dumnezeu.

1 Ioan 5:11,12 – Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viat vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau.  Cel ce-L are pe Fiul are viata; cel ce nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata. (NTR)

Concluzie

Desi subiectul este vast, pentru ca mesajul Evangheliei nu poate fi pus in cateva randuri, concluzionez urmatoarele, pe baza textelor prezentate cat si a altora care pot fi gasite in intreaga Biblie, si care vorbesc de sfintenie, ascultare, implinirea Cuvantului, calauzire si indreptatire.

1. Mantuirea presupune o relatie personala cu Dumnezeu. Fara aceasta nu exista mantuire.

1 Ioan 1:3 – partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos. (NTR)

2. Aceasta relatie se bazeaza pe credinta ca omul este indreptatit inaintea lui Dumnezeu numai pe baza meritelor Domnului Isus, nu pe ceea ce face sau este el.

Evrei 10:19-22: Asadar fratilor, intrucat indraznim sa intram in Locul Preasfant prin sangele lui Hristos, prin calea cea noua si vie pe care El a deschis-o pentru noi, prin draperie, care este trupul Sau, si intrucat avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, sa ne apropiem cu o inima sincera, in siguranta deplina a credintei, avand inimile curatite de constiinta rea si trupurile spalatecu apa curata. (NTR)

Efeseni 2:9 –  Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. (NTR)

3. Relatia cu Dumnezeu este definita de ascultarea si implinirea Cuvantului  lui.

Ioan 14:23,24b – Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu; si Tatal Meu il va iubi, iar noi vom veni la El si vom locui impreuna cu el. Cine nu Ma iubeste, nu pazeste cuvintele Mele.. . (NTR)

4. Nu putem sa implinim Cuvantul decat cu ajutorul Duhului Sfant, ceea ce presupune regenerare si nastere din nou, din apa si din Duh (Ioan 3:5) – adica prin Cuvant si prin Duhul Sfant.

Romani 8:13 – Pentru ca, daca traiti potrivit firii, veti muri, dar daca, prin Duhul, dati mortii faptele trupului, veti trai. (NTR)

Daca ai citit aceste randuri si te-ai regasit, incercand sa crezi ca esti credincios, fara insa sa pui pret pe implinirea Cuvantului, te sfatuiesc sa te cercetezi si sa strigi la Dumnezeu dupa iertarea si mila Lui. Pocaieste-te, pentru ca este singurul mod prin care poti incepe o relatie cu Dumnezeu, prin care Il poti primi si avea  pe  Hristos si prin care poti primi Duhul Sfant, sa te regenereze si sa te nasca din nou. Prin ascultarea si implinirea Cuvantului iti vei construi viata pe stanca, (Matei  7:24-27), iar cand va veni judecata lui Dumnezeu, vei putea sa ramai in picioare, pentru ca stanca este Hristos. Prea multi credinciosi se insala singuri, crezand ca cred. Nu fi unul dintre acestia.

Cum definesc deci relatia cu Dumnezeu: credinta si pocainta, credinta si ascultare, credinta si implinirea Cuvantului, credinta si fapte, credinta si sfintenie.

Credinta in Isus Hristos, printr-o relatia cu Dumnezeu, cu ajutorul Duhul Sfant, este garantia mantuirii.

Emi Zarnescu

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 48 other followers

%d bloggers like this: